In fiecare zi ridic ochii spre cer si multumesc pentru izvorul de iubire ce imi lumineaza viata. Sunt recunoscatoare pentru ca o am, pentru ca Dumnezeu a pus in atingerea ei o bucatica de Rai. Cand ochii ei zambesc, sufletul meu canta. Sunt zile in care privirea i se innoureaza, exact ca cerul de vara, poate de amintiri sau poate de gandul la un “va f”i si sufletul meu se intristeaza. As vrea sa fur un strop de senin si sa il pun vesnic in inima ei, sa alung norii. Dar nu pot. Atunci caut in mine cel mai frumos zambet, o ating usor pe mana si sufletul meu ii sopteste: Hei, ce faci? Suntem si vom fi bine! “
Nu imi ajung cuvintele sa spun ce inseamna ea pentru mine. Iubirea ei si a tatei sunt motorasul meu. Datorita iubirii si altruismului ei si a tatei, eu sunt asa cum ma cunoasteti. Au fost perioade in care noptile au devenit zile, iar zilele erau o alergatura neintrerupta intre casa si” tabra”, asa cum numeam spitalul.A sa cred ca am invatat sa ne apreciem si mai mult unul pe celalalt. Stiu ca a fost greu, enorm de greu. Universul lor nu mai era acelasi.
Mama m-a invatat sa trec prin toate cu un zambet, asa va fi mai usor. M-a invatat si ma invata zilnic sa iubesc, sa daruiesc, fara conditionare iubire, sa imi pese de toti, dar si de mine. Am vazut ca, atunci cand iubesti neconditionat un suflet, nu mai exista acel egocentrism. Cuvintele mele sunt prea seci, sarace, mici pentru a spune tot ce simt.
Sper, ca intr-o zi sa o pot, de fapt sa ii pot rasplati pentru tot ce au ales sa faca pentru a imi fi bine
Acum,inalt o rugaciune spre cer si ma rog lui Dumnezeu: Tata,iti multumesc pentru ca ai pus in vocea si atingerea mamei un strop din Iubirea ta si te rog sa ii tii sanatosi pe amandoi.”
Comments