Despre un zambet.

Azi e despre zambet. Si nu un simplu zambet, ci despre unul special. Unul in care salasuieste un univers intreg si special. E zambetul sufletului. Nu stie decat sincerittea si iubirea. Dumnezeu a pus in el, raze de soare scaldate in picuri de roua. E zambetul inceput, imbratisare. E cel care saluta ziua cea noua. E suras de rugaciune soptita si multumire. In el e incurajare, senin, cand simte ca cei dragi au nevoie de un pic de mangaiere. Ascunde in el taceri si poate soapte ce se ridica discret catre Tatal. Cand nori se aseaza in suflete tremurande, zambet scaldat in soare aseaza lumina peste ele. El stie ca viata e ca o zi de vara. Pune o raza inmiresmata cu parfum de tihna trandafirie in mijloc de posibile furtuni si ele devin ploi curcubeu. Si cat iubeste zambet de soare omul.... E sincer in iubire. De fapt ea, iubirea, ii e far. In ea infloreste, creeaza, si in ea daruieste. E dar binecuvantat. Pentru ca atrage pe toti ceilalti in lumina lui.

Draga mea, sa iti fie mereu zambetul din raze de soare inmiresmate de parfum de iubire.