Acasa

-E o noua zi. Buna dimineata, lume!!!

-Buna sa iti fie si tie ziua, Rafa. Dar cata energie ai azi. Si pare asa devreme.

-Azi nu exista ceas si telefon.

-Rafa, cum sa nu existe?

-Uite asa. Azi ne debarasam de ele. Sau nu mai stim sa fim noi fara?

-Buna intrebare. Cred ca mai stim, doar ca acea perioada e asa de departe. Parca e alta realitate, alt univers.

-Si totusi e parte din noi. Dar stii ce, gata cu vorba. Hai sa ne intoarcem Acasa.

Medeea il privea cu uimire. Rafa sigur era schimbat..

-Acasa?

-Da. Sa ne intoarcem in copilarie. Stii cred cu tarie ca in anii aia un om e cu adevarat acasa. Atunci eram in lumea noastra, ziceau adultii, dar noi eram in partea luminoasa. Copii fiind nu ne desprindeam usor de joc si de ceea ce aducea bucurie. Parca stiam ca mai tarziu nu ne va mai fi usor sa fim firesti in bucurii.

-Acasa e locul acela in care nu uitam niciodata sa ne jucam, chiar si de-a oamenii mari.

-Paradoxal acum vrem copilaria inapoi.

-Da. Copilaria era tara noastra unde nimic nu era supus prejudecatiilor si nici judecatii facute dupa regulamente si reguli. Singura regula ce exista era bucuria. Si cat de simplu ne era sa fim.

-Construiam lumi fantastice din te miri ce. Acum visarea si jocul sunt in sertarul acela special al sufletului. Asteapta doar sa ne readucem aminte de darul etern primit copilaria, bucuria si libertatea de a gasi tot in orice. Caci noi oamenii mari de acum nu mai gasim nimic.Uitam ca de fapt noi am avut si avem cerul. Un copil are Raiul in el. Atunci cand il lasam sa mai fie in noi atigem si vedem si noi Raiul. Atunci lumea noastra ar incepe sa fie cat mai reala. Atunci am fi acasa.

-Hai sa fim Acasa in fiecare zi. Sa ne jucam de-a viata cu bucurie si sa ne desavarsim azi pentru maine.

Hai sa gasim si regasim lumina din noi si totul va fi asa de firesc precum respiratia, inspiratia.

-Hai sa fim copii. Hai Acasa.!