Sunt omul zambetului. Il iubesc. Il caut mereu si mi-l fac companion in fiecare clipa. Â Si uite asa orice clipa are agatat un zambet de ea. Ficare cu cate o poveste simpla sau misterioasa. Cele mai vizibile sunt cele in ca sunt adunate clipele de fericire. Celalalte sunt usor desenate avand misterul visurilor impregnate in ele.
In altele sunt picaturi de ploaie ce s-au ascuns in inima ca un sarut plin de melancolie.
Alteori, cu un zambtet colorez o zi bacoviana folosind culorile curcubeului si bucuria momentelor din copilarie cand jocul imi era trairea.
Zambetul imi e necesitate. E cadoul meu catre viata si cei dragi. E modul meu de a multumi. Zambesc chiar daca lacrimile mai curg. Zambesc in ruga stiind ca sunt auzita.
Cand ma intalnesc cu cineva, zambesc. Am invatat ca un zambet poate insemna mult pentru cei cu care vorbim. Si pentru mine inseamna mult. Imi da o stare buna si ma face sa ma simt mai luminoasa.
Zambiti caci niciodata nu stiti cat bine poate face cuiva acel zambet.