Ganduri  m-au prins  in mrejele  lor si nu am stiut sa va fiu. Nu am mai stiut sa va daruiesc un zambet, o vorba sau un sprijin. M-am ascuns poate in mine  si nu am mai stiut sa va simt.
Am alergat dupa senin si soare si nu am mai stiut sa alung norii ce mai apareau, cu un cuvant rostit la timp.
Am tacut cand cuvintele s-au inchis in mine si nu am mai stiut sa le descui tacerea.
Dar totusi am stiut sa privesc spre cer si sa pun in privire o ruga de mai bine .
M-am ascuns  poate in amintiri si dor de clipe senine, dar fara sa dispar. Eram aici, dar taceam.
Am lasat tacerea sa adune tot ce ascunde sufletul si acum sunt.
Va sunt, desi poate nu in fapte,dar cu gandul bun.