E o vara in care natura se razvrateste. Ne cearta, se infurie si ne pedepseste. Am sufocat-o cu tot ce nu ii face bine si nu mai poate respira. Am aruncat in paduri cu bucati
defecte dintr-un confort care e doar al nostru. Am tratat-o cu indiferenta, crezand ca e un drept al nostru, ca noi suntem propietarii ei. Uitam ca ne e data in grija, ca noi depindem de ea.
In loc sa imbratisam copacii si sa ne lasam rasfatati de racoarea lor ii taiem lasand in loc rani vii.
Pamantul sufera. Ce se intampla acum e strigatul lui de durere. E ranit. E lovit. E sufocat Dar oare il auzim cu adevarat?
Sper ca da si sa ne dam seama ca daca el respira, respiram si noi. El ne e casa de aici. Ne e adapost..