Ploua…. Picuri mari binecuvanteaza pamantul insetat. E viata, e renastere in fiecare picatura. Trilurile paserelelor sunt ca o raza de sare ce strapunge norii. E veselie in ploaia asta. Ciudat. De obicei nu o percepem asa. Ci ca pe ceva apasator. Si totusi azi, parca are in ea ceva aparte. Ceva luminos. . Ca o promisiune de mai bine.
In viata fiecaruia sunt momente in care totul pare innourat. Si picurii devin grei . Dar intotdeauna e cineva care sa ne intinda o mana si sa spuna va fi bine. Cineva care ne sprijina si ne insoteste cu fiecare pas, ne ridica cand pasul nesigur ne face sa cadem.
Prin ajutor si sprijin credinta creste si atunci mintea si sufletul se unesc si ne spun:
¨De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede¨
Sa credem deci si sa mergem mai departe.
N-as sti sa va spun motivul, dar m-am trezit cu un gand. Sa intreb oamenii ce poposesc in coltisorul faramelor de suflet ,care articol le e mai aproape de suflet. ?