Ma uit in calendar. E trecut de jumatatea lui Iulie, luna lui Cuptor. Ies afara echipata
corespunzator..
Ma intampina un domn vant agitat, nelinistit si care nu e calduros. E clar imi zic in gand s-a stricat rezistenta la cuptor.
Vantul se imfoaie ca un tanar nelinistit care isi arata muschii ca sa impresioneze o domnisoara.
As fi vrut sa am doua foi de hartie.
Pe una as fi scris fiecare tremur al inimilor noastre din aceste luni si fiecare teama apoi as fi impaturat-o ca in copilarie si i-as fi dat-o lui. Sa le duca undeva departe si sa le stearga asa cum face cu desenele pe nisip.
Pe cealalta as scrie o ruga catre Dumnezeu pentru oamenii dragi si sanatatea lor. L-as ruga sa o duca Sus, unde sigur ajunge.
E seara. Gandurile mele-ruga se agata de o pala de vant. Zboara spre inalt sperand si crezand in mai bine. Eu zambesc in tacere. Tac. Vorbeste sufletul.