Buna sa iti fie trairea si inima azi. Ce mai faci, suflete? Cum iti e in lumea asta mare? Poate esti obosit. poate esti trist. Sau ti-e dor? Dor de acele zile in care cerul iti era mereu senin, in care culorile toamnei te bucurau si nu te faceau sa simti tristete. Ti-e dor de acele zile cand imbratisarile miroseau a a zahar caramel si a prajituri mestesugite cu sufletul?
Atunci coltul tau de univers iti parea lumea intreaga. Acum ai lumea toata pentru tine. Te asteapta, te imbie sa o cunosti si sa ii dai din comoara ta de imbratisari cu miros de caramel.
Stiu, ca uneori, viata e altfel decat ne-am dori. Ca ne aduce in cale incercari care ne provoaca sa ne schimbam zi de zi. Poate ca ai zile in care simti ca insasi lumea asta mare devine prea mica si te inlantuieste sau ca zilele iti sunt ca un iures in care ca sa poti supravietui trebuie sa te schimbi.
Nu zic ca schimbarea e un lucru rau, din contra. De multe ori e benefica, daca ne face sa ne descoperim aptitudini, sa ne desavarsim ca oameni, insa, sunt perioade in care schimbarea nu ne benefica. E acea schimbare care ne este impusa de altii. Atunci ne parasim si devenim indivizi din multime. In momentul in care punem undeva in coltul existentei noastre, ceea ce ne-ar bucra cu adevarat, ne indepartam de noi. Ne parasim pas cu pas propria menire si mai mult decat atat pe noi insine cand traim spunand ca e si maine o zi. Cu fiecare maine devenit azi si reprogramat pentru un altadata, ne refuzam menirea.
Suntem precum o carte a carui continut este tesut mereu, cu fiecare gest, pas si hotarare. Daca ai ales un drum deschizi noi i pagini. Atat timp cat iti asumi ceea ce ai ales e ok.. Dar sa ai mereu grija ca atunci cand faci ceva sau iei o decizie , sa nu te negi pe tine, sa nu te parasesti.
Sinele tau e perla ta. E locul tainic al sufletului tau in care tu cresti, infloresti, devii cu fiecare clipa o persoana noua. In momentul in care tu te relevi pe tine ca persoana, te pozitionezi dincolo de secul cuvantului tip.
Esential e adevarul din tine, atata timp cat esti onest cu tine insati. Sa nu mai cauti ascunzisuri in societatea care cere sa fii cumva. Pana la urma, regizorul, scriitorul propriei vieti esti tu. Adevarul ar trebui sa fe cel care ne calauzeste. Traieste viata in intregul ei la maxim. Cuvant cu cuvant, gand cu gand care in aglutinarea lor te vor crea pe tine. Sa nu uiti asta. Nu lucrurile acumulate sau functia iti dau valore.. Sunt simple accesorii si lucruri necesare pentru a te descurca intr-o lume din ce in ce mai mercantila. Totul are un grad de relativitate, dar nu si tu.
Fiecare are o maniera de percepere, depinde doar de tine cum stii sa te lasi descoperit de cei din jur.
Suflet drag, valoarea ta e data de cuvintele pe care le spui, felul in care daruiesti, in care te apleci spre om, il mangai si modul in care fauresti lumea din jurul tau si cea din interiorul tau, felul in care ai grija de al tau sine.
Te salut, suflete si nu uita:
Adevarata provocare in viata, e sa nu te parasesti, sa nu te ratacesti!Ramai tu cel frumos, curat si sincer, chiar daca uneori vei fi dezamagit.
Sa fii bine, sa fii tu!
Text inspirat de jocul celor 12 cuvinte gazduit de Eddie.
Comments