Ma viziteaza dorul. Il intreb ce vrea? Ce cauta in linistea ce cauta sa ma cuprinda? De ce se arunca brusc in luciul sufletului meu facand valuri?
Se mira si tace. Asa e el de fel.Tacut si molcom ca o seara tarzie de vara. E ca un scafandru ce cauta comori nestiute in adancuri.
Cauta in amintiri si aduce la intalnire cu sufletul meu voci, chipuri, locuri si intalniti ce sed cuminti intr-un sertar pe care scrie cu litere mici si discrete:Amintiri-Farime de suflet. Cheia are chiar numele lui, Dor. De aceea nu ma mir ca mai vine in vizita, cu cate o comoara agatata de el. Asa tiptil ca o felina. Vrea alinat.
Se joaca cateodata cu amintirile si ma face sa rad.
Are zile cand ma imbratiseaza melancolic si picuri de roua sufleteasca imi uda obraji. Atunci as vrea sa pot retraisc linstea si fericirea inocenta a zilelor in care nu existau furtuni si averse de tremur sufletesc. Il mangai cu o rugaciune si ii spun ca sper si cred. Atat, nimic mai mult.
Asez melancolia intr-un cotlon al sertarului si zambesc. Se retrage atunci cuminte ascunzandu-se intre farame de suflet.
Il port cu mine zi de zi. Asa cum facem toti desi sunt clipe in care ne sageata mult prea dureros. Atunci ne scaldam in privirile si zambetele celor de langa noi si trece.